Aceste bancuri antice îți arată că oamenii au fost dintotdeauna ghiduși. Glumele fascinante de mii de ani

Cele mai vechi bancuri din lume datează de peste 4.000 de ani. Acestea arată că oamenii au avut simțul umorului dintotdeauna și că, în continuare, râd despre aceleași lucruri.

În anul 2008, un grup de istorici din Marea Britanie a primit o misiune aparent amuzantă, dar cu o mare însemnătate culturală și istorică. Aceștia au fost însărcinați să dezgroape cea mai veche glumă scrisă vreodată. Studiul a fost condus de expertul în umor, Dr. Paul McDonald, de la Universitatea din Wolverhampton. Rezultatele cercetării lor au oferit o imagine fascinantă asupra evoluției umorului de-a lungul timpului.

Conform lui McDonald, umorul a suferit transformări semnificative de-a lungul anilor. Glumele au luat diverse forme, de la întrebări și răspunsuri, la proverbe și ghicitori pline de spirit. Cu toate acestea, indiferent de forma pe care o adoptă, toate glumele au în comun dorința de a sfida tabuurile și un anumit grad de rebeliune.

Cea mai veche glumă dezvăluită în cadrul studiului provine din Grecia antică, datând din perioada 300-400 d.Hr. Aceasta face referire la o întâmplare la curtea regelui, în care frizerul întreabă cum dorește regele să-i tundă părul, iar acesta răspunde: „În tăcere”. Această glumă simplă și inteligentă ilustrează umorul subtil și înțepător al vremurilor antice.

O altă glumă veche, găsită tot în aceeași „carte de glume” din secolul al IV-lea numită „Philogelos”, se referă la un pedant care încearcă să-și învețe măgarul să nu mănânce. După ce măgarul moare de foame, pedantul remarcă cu umor: „Am avut o mare pierdere! Tocmai când a învățat să nu mănânce, a murit”. Aceasta evidențiază umorul negru și ironia prezentă în cultura antică.

Nu este surprinzător faptul că umorul de tipul „mama ta” era prezent și în vechile civilizații. În Roma antică, exista o glumă despre împăratul Augustus, care observă în mulțime un bărbat care semăna izbitor cu el. Întrigat, îl întreabă pe bărbat dacă mama lui a fost la un moment dat în serviciu la Palat. Bărbatul răspunde cu umor: „Nu, Înălțimea Voastră, dar tatăl meu era”. Aceasta reflectă un umor mai sofisticat și subtil, bazat pe jocurile de cuvinte și pe ironie.

În Egiptul antic, exista și umor cu conotații sexuale. O glumă din acea perioadă spunea: Omul este chiar mai dornic să copuleze decât un măgar. „Poșeta” lui este cea care îl reține. Această glumă, deși poate părea trivială și vulgară în contextul actual, reflectă deschiderea față de subiecte considerate tabu și dorința de a exploata aspecte intime într-un mod amuzant.

O altă formă de umor întâlnită în vechime este ghicitoarea. În piesa „Oedip Tyrannus” a dramaturgului grec Sofocle, se găsește o astfel de ghicitoare: „Ce animal umblă pe patru picioare dimineața, două la prânz și trei seara? Răspunsul este omul. În copilărie merge pe patru picioare, în maturitate pe două picioare și la bătrânețe se sprijină de un baston”. Aceasta evidențiază capacitatea vechilor civilizații de a integra umorul în diverse forme artistice, precum teatrul.

Bancuri vechi care datează de acum 4.000 de ani

Pe lângă aceste glume mai puțin sofisticate, există și exemple de umor mai subtil și complex. În epopeea „Odiseea” a lui Homer, Ulise își ia în serios numele de „Nimeni”, când se confruntă cu un ciclop. Astfel, când Ulise îi spune ciclopului că numele său adevărat este „Nimeni”, acesta strigă în ajutor că „Nimeni nu mă atacă”. Ironia și jocurile de cuvinte sunt prezente și în această glumă veche, oferind un exemplu de umor mai sofisticat și amuzant.

Într-o altă glumă, întâlnită într-o poveste din Egiptul Antic, se propune o metodă amuzantă de a distra un faraon plictisit. Soluția este să navighezi pe Nil cu o barcă plină de femei tinere îmbrăcate doar în plase de pescuit în josul fluviului și să îndemni faraonul să meargă să prindă un pește. Această glumă reflectă umorul cu tentă sexuală și umorul situațional, scriu cei de la Insider.com.

Cea mai veche glumă din lume, conform cercetătorilor, provine din Sumeria, datând din aproximativ 1900 î.Hr. Aceasta spune: „Ceva ce nu se va întâmpla niciodată. O femeie nu-și va putea elibera gazele stomacale în poala bărbatului”. Aceasta exemplifică umorul absurd și autoironia prezentă în glumele vechilor civilizații.

Descoperirea acestor glume vechi oferă o perspectivă interesantă asupra umorului și a evoluției sale de-a lungul mileniilor. Deși timpurile s-au schimbat, umorul rămâne un element important al culturii umane. Fie că este vorba de glume simple sau de umor complex, glumele au fost întotdeauna un mod de a aduce bucurie și de a aborda subiecte sensibile cu o doză comică. De-a lungul istoriei, umorul a evoluat și s-a adaptat la schimbările sociale, culturale și politice, dar dorința de a provoca râsul și de a aduce o ușurare în viața oamenilor a rămas constantă.

Deși glumele prezentate în acest studiu pot părea învechite și departe de umorul contemporan, ele ne oferă o fereastră în timp, dezvăluind modul în care oamenii de odinioară foloseau umorul pentru a face față vieții de zi cu zi și pentru a-și exprima viziunile asupra lumii. De asemenea, ele subliniază faptul că umorul are o putere transcendentă, capabilă să treacă peste granițele timpului și să ne ofere o conexiune cu trecutul nostru ancestral.

Astăzi, umorul este prezent într-o varietate de forme și platforme, de la comedie stand-up și filme de comedie, până la meme-uri și glume pe rețelele de socializare. Tehnologia ne-a adus oportunități nelimitate de a împărtăși și de a experimenta umorul într-un mod rapid și accesibil. Cu toate acestea, esența umorului rămâne aceeași: de a ne face să râdem, de a ne conecta și de a ne oferi o pauză de la rigorile vieții de zi cu zi.

Astfel, studiul privind cea mai veche glumă scrisă vreodată ne amintește că umorul este o parte fundamentală a umanității și că glumele noastre sunt un moștenire prețioasă a creativității și spiritului nostru. Deși gusturile și sensibilitățile noastre pot fi diferite față de cele ale strămoșilor noștri, umorul rămâne un limbaj universal care poate aduce oamenii împreună și poate aduce zâmbete pe fețele noastre.

Pe măsură ce evoluăm ca societate, umorul va continua să se adapteze și să se transforme, reflectând schimbările noastre culturale și sociale. Glumele noastre de astăzi vor deveni poate glumele vechi ale viitorului, iar cercetătorii și istoricii vor explora și vor analiza evoluția lor într-un context mai larg.